Pentru a putea lucra cu sunetul, trebuie inteles comportamentul acestuia. Orice sunet are o frecventa care determina caracteristicile sale. Cu totii stim cum o piatra aruncata in apa creeaza valuri in jur, care pleaca in cercuri concentrice spre exterior. La fel si sunetul creeaza valuri similare in aer, pe care nu le putem vedea, dar pe care le putem percepe.

In redarea unui sunet, difuzorul boxei vibreaza si atunci cand este impins in fata creeaza varful valului, cu presiune mai mare, iar cand se retrage, presiunea moleculelor aerului scade.

Frecventa si spectrul audibil

Frecventa acestor vibratii se masoara in Hz, hertz. 1 Hz semnifica ciclul unei vibratii intr-o secunda, iar 1000 de Hz inseamna 1 kHz. Se spune ca urechea umana este capabila sa auda sunete de la 20 Hz pana la 20 kHz. Acest spectru variaza de la persoana la persoana, fiind greu de determinat limita inferioara, cand incepem sa nu mai auzim sunetul cu urechea, ci sa il simtim in stomac, ca la concertele mari.

Cert este ca odata cu inaintarea in varsta, limita de sus pe care o percepem scade. Daca un sistem audio este capabil sa redea sunete de pana la 20 kHz, atunci putine sunt persoanele care vor sesiza diferente semnificative.

Lungimea undei

Frecventa are o legatura directa cu lungimea undei prin formula: velocitatea = frecventa x lungimea undei. Astfel se poate determina viteza sunetului in aer, care este de aproximativ 340 m/s.

O unda audio la 20 Hz are o lungime de 17 m, un lucru esential de luat in calcul la izolarea fonica a unei sali de repetitii, iar la celalalt capat al spectrului, o unda la 20 kHz are lungimea de doar 17 mm. Deducem ca lungimea pe orizontala a unui ciclu determina tonalitatea sunetului, iar amplitudinea verticala a undei reprezinta volumul acesteia.

Ca idee, nota cea mai joasa de pe o chitara cu 6 corzi acordata standard in Mi este la 82,4 Hz, iar coarda cea mai subtire vibreaza cu o frecventa de 329,6 Hz.

Unde in faza si in anti-faza

Ar trebui mentionata si interactiunea dintre doua sau mai multe unde. Doua unde identice redate in acelasi timp vor dubla volumul sunetului, determinand o dublare a amplitudinii undei.

Despre doua unde identice se poate spune ca sunt in aceeasi faza, adica au varfurile perfect aliniate. Despre doua unde perfect opuse se poate spune ca sunt in anti-faza, sau opuse, la 180 de grade. Redate in acelasi timp, acestea se vor elimina complet una pe cealalta.

Este ca si cum una dintre unde impinge difuzorul in fata, iar cealalta, cu o forta identica, il trage inapoi. Rezultatul este ca difuzorul va ramane nemiscat si nu va produce niciun sunet. Este o situatie pe care nu o vom intalni intr-un mediu natural, dar care poate fi intalnita in mediile de lucru cu sunet.

Unde combinate

Atunci cand combinam doua unde diferite, va rezulta o unda cu o forma noua, o combinatie a celor doua. In locurile in care o unda este in urcare, iar cealalta in coborare, ele isi vor reduce amplitudinea. In locurile in care sunt ambele in acelasi sens, amplitudinea va creste. Astfel se pot obtine noi forme complexe din doua unde cu frecvente diferite, dar constante.